Pufosenia

Ca urmare a ultimului post, m-am gandit toootusi, sa scriu si despre "pusfosenie" , adica o matza rea dar foarte frumoasa , cea mai frumoasa pe care am vazut-o vreodata, pe care o cheama Emma. A aparut la noi in casa, pentru ca sotul meu, se gandise sa insuram motanul. Fortat. Asa cum eram in 8 luni de sarcina, cu Denis, urma sa nasc in curand si ramanea motanul putin neglijat. Dupa logica ( nu a mea :) )  , trebuia sa ii gasim un sufletel care sa il incante si sa ii tina companie. Ok, inafara ca il urmarea peste tot, il dadea jos de oriunde statea el, ca sa urce ea "pufosenia" , ca ii manca tot din bol si ca il alerga pentru ... a face pui ( pe care intr-un final a reusit sa ii faca, inainte sa plece de la noi din casa) , nu prea l-a impresionat cu nimic pe motan. Stiti, cred ca, poza aia cu exemplul barbatului singur si barbatului casatorit, ilustrat printr-un cocos-mai intai tzantzos si ingamfat , frumos si mandru; apoi dupa casatorie- fara pene si ca vai de el :)))) Asa a fost si cu motanul, inainte de pufosenie era o frumusete alintata, apoi .. dupa "casatorie" i-a cazut parul si avea o fatza de "lasa-ma in pace" :)) .
Pisica am luat-o de la o doamna , care avea un motan si o pisica. Periodic faceau puiuti si ii vindea. Cand am aparut noi, sa alegem puiul, erau doar motanul si puii . Pisica-mama lipsea. Mai apoi ne-am dat seama de ce era ascunsa. Probabil, ca daca o lasa libera, nu o mai luam pe Emma. Era o rautate, s-a transmis genetic.
Pe Emma nu prea am suferit-o de la inceput, pt ca a inceput prin a-mi marca mainile. Urca pe o mana si cobora in derapaj. O distractie de-a ei.  Dupa ce s-a nascut Denis, Emma devenise si mai obraznica, era mereu in patut/carut/ pe masa/printre biberoane/ in chiuveta de la bucatarie/ in masina de spalat/ in sacul cu cartofi s.a.m.d.  Matza aia alerga motanul prin casa toata ziua. In urma ei ramanea par, de puteam face o perna, lejer. Motanul nu avea par , saracul. Motivul l-am scris mai sus.
Nu ma intelegeam deloc cu ea. Am dat-o bunicilor, in momentul in care l-a zgariat pe Denis in tzarc.
Am luat pisica in brate, hai spre lift. Era doar mirata de ce iesim din casa. In lift a inceput sa se infoaie, deschisese boticul. La iesirea din lift, deja ma scuipa si facea sunete -gen leu la atac. Pana la masina incercase sa ma muste. Am ajus repede langa masina, am deschis o usa si am aruncat-o inauntru. Mi-am sunat sotul -  mare iubitor de Emma. I-am zis ca daca nu vine imediat ( ce conta ca omul era la servici) , eu o las in masina si urc innapoi , acasa. A venit in 10 min, intre timp  matza era plina de bale , scuipa si sarea dintr-o parte in alta a masinii. A urcat sotul mai intai, sa o tina, apoi am urcat si eu ( cred ca spusesem si o rugaciune intre timp , facandu-mi in gand ,imaginea traseului spre spitalul de urgente, in caz ca.....) Asa am ajuns la bunici, cu bine. De atunci Emma e regina casei lor , rasfatata si iubita la maxim  . Acolo e ea stapana.
A mai facut-o lata , atunci cand a venit celalalt nepotel a bunicilor , prima data in vizita. Matza a crezut ca o fi fost vreun inamic "in disguise". L-a urmarit pana in dormitor, unde a fost dus. Incepuse sa maraie la usa. Atunci cand usa s-a deschis, vrand sa sara pe copil, intamplator a intampinat un obstacol - piciorul bunicii. A muscat-o . Mai departe nu zic ... decat ca bunica a ramas cu o maare vanataie+ rana pe picior. I-a trecut intr-un final , acum e bine.

Bad kitty, very bad kitty .

Here she goes : her true self





Pisi in the box

Se vede cat de mult "ma place" , e reciproc :

Aici a intrat singura, eu doar am inchis usa :))

 Beauty and the wise :

"Get off ! Told you it's my seat  " :)

Puii lor  :

Pitzu (+mantou pentru 13 saptamani de "burtica")

Un pisic, o pisica, un porcusor de Guineea, o veverita ametita, o chinchilla, o catelusa si un acvariu cu diverse - astea au fost in "petshop"-ul nostru de acasa. Nu toate in acelasi timp ! Ar fi fost culmea . Desi sotul meu ar fi in stare :)) Visul lui e sa avem o camera speciala pentru animale . Yep, dream on ...

M-am gandit sa scriu despre toate intr-un singur post, dar mi-am dat seama ca l-am iubit prea mult pe Pitzu, astfel incat sa nu ii dedic un post intreg......
De mica mi-am dorit sa am un catel, cam de cand am vazut prima data unul. Inafara de cel de la bunici, din curte,  era legat, pentru ca era de paza. Mangaiat catelul insemna sa iau matura si sa sa-l carpin cu acel capat de matura... Bland . Mai mult nu prea aveam voie. Deh, microbii astia, care ataca indeosebi copiii. Apoi mai era pisica de curte. O chema Murca. Mai ca pe toate din zona. Pe ea aveam voie sa o mangai cu piciorul, nu cu mana, asa cum ar fi fost firesc.
Asa ca eu am crescut cu visul de a avea un animalut, un caine, pe care sa il mangai cu mana si sa il strang prieteneste in brate. Dar o pisica ar fi fost la fel de binevenita.
Cand am ajuns la facultate,am stat o perioada cu tata si  la cererea mea de a lua o pisica, am primit raspunsul vesel " ca atunci cand te vei marita" . Ok , m-am maritat si eu si sotul meu , ne-am cumparat un motan :))) Pitzu. L-am luat pe 4 iunie, iar pe 5 m-am maritat. Cu Stefan , nu cu motanul :)) Asa. Pitzu, era un ghemotoc, scos de printre alte asemenea ghemotoace. A fost pisicul motociclist . Pentru ca luandu-l de pe langa Bucuresti si ajungand acolo cu motocicletele, nu aveam cum sa il luam acasa, decat pe motor. L-am pus intr-o cutie gaurita si .... pe motor! Cand am ajuns la curte la bunicii sotului (  ca sa facem o pauza ), Pitzu a facut cunostinta cu cele 10 pisici de curte ale lui mamaie. Alea au fugit care si in ce parte, crezand ca acel pisicut persan , era de fapt un fel de OZN. "Daa, ce fel de pisic o mai fi asta , cu nasul turtit, sigur e un "fake" , nu e de-a nostru" -asa si-o fi zis gasca de pisici de la curte.
Apoi am ajuns acasa. Cred ca atunci patul nostru din dormitor , si-a gasit stapanul . A, mai dormeam si noi pe alaturi, dar cu acordul lui Pitzu.
Cand Pitzu se supara, facea pipi pe Stefan. Balta de pipi , nu pipi. Bea apa ramasa peste noapte in cana si facea ture: cana -pipi pe Stefan. Era ocupatia preferata :) Evident ca am schimbat salteaua.
Pitzu a fost din  familia noastra. L-am iubit, sunt sigura ca a fost reciproc.
Un an si jumatate a fost cel mai fericit motan. Apoi, pentru ca de fapt noi l-am cumparat bolnav  si apoi cand am aflat asta, nu am vrut sa il dam inapoi, deoarece cu siguranta nu ar fi supravietuit.... A fost asa pentru ca la acea crescatorie, ca si afacere, se imperecheau animalele , frati cu surori si astfel ieseau cu malformatii interne.
Am petrecut mult timp la cabinetul veterinar. Luni de zile , in fiecare zi. Eram foarte tristi. Nu stiau cum poate fi tratat, decat ca ar avea lichid intre plamani si inima. Toate analizele erau bune, asa ca s-a constatat ca era ceva in neregula cu vasele de sange prin care scapa un lichid incolor si se acumula. Intr-un final ni s-a spus ca nu va supravietui, dar ca si o ultima sansa, un doctor, care isi facea meseria cu mare dedicatie si dragoste pentru animale, ne-a zis ca incearca totusi printr-o operatie sa afle ce ar avea motanul.
Dupa operatie ni s-a spus ca nu s-a rezolvat nimic, dar printr-o minune , motanul a mai trait inca 2 ani. Desi initial nu i se dadea mai mult de 2 saptamani.
A fost un motan vesel ... asta pana a aparut Emma. Asa cum eu eram gravida prima data, sotul meu s-a gandit ca trebuie neaparat sa il luam lui Pitzu, o "nevasta" . Pentru ca noi vom fi ocupati cu copilul si nu ii vom acorda suficienta atentie motanului. Am luat-o pe Emma cand aveam 8 luni de sarcina.
A tetorizat motanul in mare hal. El fiind obisnuit cu linistea si atentia doar asupra blanitei sale si nu a altei fiinte.
Dupa ce s-a nascut Denis, peste vreo cateva luni am dat-o la bunici pe Emma. Era o pisica destul de rautacioasa, il zgariase pe Denis. Atat pot zice acum.  Motanul si-a revenit destul de bine ,dupa plecarea pisicii. Dar pentru scurt timp.... pentru ca se imbolnavise de rinichi. Era mai rau si mai rau....
Am inceput-o iar cu drumurile la veterinar. Dar degeaba, pentru ca de data asta nu au mai avut cum sa il salveze. Facuse blocaj renal .... si a "plecat" de la noi :((( Atunci a fost o perioada foarte grea, copilul intreba unde e motanul . Cred ca si astazi il cauta pe sub pat :(
Asa cum Stefan era sa lesine, nu a fost cu mine , sa il inmormantam ( daca asa pot zice) . Singura nu puteam sa fac asta. Asa ca a mers altcineva cu mine. Ii multumesc mult , pentru gest. Pentru mine a fost foarte important.
De atunci nu am reusit sa ma atasez de nici un animalut.... Am incercat, dar inca nu pot.


Asa ,si acum despre haina pe care am facut-o pentru 13 saptamani de sarcina . A, si oare de ce dispare apartul foto ,de fiecare data cand am nevoie de el ? Hmmm, intrebare retorica .

Pana acum , nu l-am mi-am luat sotul la nici o ecografie. Asa ca pana joi, cand va veni cu mine, are voie sa mai spuna ca eu de fapt am mancat prea mult in ultimul timp si am gasit scuza, ca as fi insarcinata . Ha ha ha .
Poze :

De data asta mi-am facut un mantou (cred ca asa s-ar numi )  . Si da , de Craciun vreau un aparat foto si un manechin pentru haine . Poate citeste Mos Craciun blog-ul meu :))

Promit sa scriu la timp, adica o data pe saptamana si sa pun poze . Umeaza o rochie pentru 14 saptamani de sarcina si o "poveste" despre celelalte animalute care au trecut pe la noi pe acasa .

Shopping addicted , in variant masculina ( + rochie 13 saptamani sarcina)

Asaaaa…. ce le place barbatilor sa cumpere ?... Celui pe care il am acasa pe post de sot ( muult iubit ,de mine, clar… J  ) ii plac pestisorii , melcii , crabii, “merele”, “castravetii” si alte vietuitoare de mare, ocean . Ii plac , le priveste in acvariu. Da, am  ( avem , scuze ) un acvariu in casa , in sufragerie mai exact, in colt. Era in mijlocul casei, la inceput, dar parca parea prea mult a labirint , asa ca l-am “pus la colt” . E acvariu marin, adica are apa sarata de mare , o tona de echipamente plasate intr-un dulap . Si mai e inca un filtru in cada, care sta non stop si face “apa” . Sa nu zic ca de fiecare data cand folosesc dusul , trebuie sa montez/demontez capatul filtrului. Am zis pana acum ca imi iubesc sotul?

Sa fiu mai exacta , e fooarte interesant J  : apa se face cu  filtrul conectat la robinet, se obtine un fel de “apa plata”  , in care apoi se adauga tot felul de potiuni magice ( cateva din tabelul lui Mendeleev , celelalte sunt un mister pentru mine) . Asa.. apoi se pun vietatile . Cele pentru care prezinta iubitul meu dragul de cumparaturi.  E baiat moderat , nu ma minte des, de cati bani da pe acele minuni din acvariu J)  Multe dintre ele si le ia dintr-un magazin de specialitate , unde mergeam impreuna pana sa raman insarcinata. ( acum nu suport mirosul de acvariu si pesti ….deh.. “bucuriile “ sarcinii ) . Tin sa mentionez ca toti cei care lucreaza acolo sunt foarte amabili si simpatici .

Pe usa ar trebui sa scrie “Lasati-va nevestele acasa!” . Asta pentru ca acolo se dezlantuie la cheltuit barbatii pasionati maxim de acvaristica ( sau cum s-o numi) .  Ca sa ma exprim bine, de obicei vin cumparatorii de gen masculin . Apoi la casa primesc bonuri … mai mici. Pentru sotii , clar! Sa le arate ca au platit mai putini bani , decat de fapt au dat J)) . Din acest motiv,  suspectez eu ca “ marul de mare” achizitionat cateva zile in urma ( care peste 12 ore a plecat in “lumea celor drepti” ) a costat nu 200 de ron cat mi-a spus  iubitul meu , ci 300 ….   Lasa, ca il iert eu… si trec pe la magazinul meu de materiale :)

Si acum poze cu rochia pentru  de 12 saptamani de sarcina , pozele au fost facut mai demult, cand nu eram inca insarcinata, dar asa cum materialul este foarte elastic, se potriveste marimii  mele de acum.
Rochia e de seara. Ca doar si burticile ies in oras la distractie si trebuie imbracate corespunzator :)

Rochie pentru burtica de 11 saptamani de sarcina

Ok, astazi  m-am trezit cu "fundul in sus " asa cum se zice la mine in Moldova ( Republica , da) si mi vine mai mult sa scriu despre asuprirea si domesticirea femeilor din societatea noastra ( vorba cantecului, cum se zice despre barbati :  "Sunt animal da' nu-s domestic" , asta pentru ca am in casa un fan "Parazitii "  si stiu versurile :))   ) , pai na, vreau sa zic ca uneori urasc sa gatesc, doar uneori . Dar mai mereu sa spal , calc, bla bla bla. Ok, hormonii din sarcina, dar totusi mi-ar  place foarte muuuuuult sa urc pe motor si sa pleeec la plimbare. Nu stiu unde, dar nu conteaza, pentru ca sunt eu cu frumusetea mea de motocicleta.... Asa... mai am 8 luni pana sa pot merge iar cu motorul . Deci si prin urmare ,nu sunt domestica , 50 % maybe  :)) Si nu, nu vreau perle, nu imi plac :)) 
Aaa, poate doar o pereche noua de manusi moto. Dar mi le fac singura cadou, cand se naste bebe .

Si acum despre rochie : am inceput cu 11 saptamani de sarcina  , pentru ca pana acum mi-au venit bine cam toate hainele purtate inafara sarcinii. Ei, cam la limita, cu un pic de  "baby weight" pe 'ici  , pe  'colo , dar imi promit ca se va aduna doar pe burta . :)) cine ma crede ? ....  :)))  

The baby inside . Tare as vrea sa fie o "baby " si nu un "baby"  . Asa ca diversitate, daca tot il avem pe Denis.

Rochie fara maneci si  bretele, cu dantela in partea de sus, talie si jos . Tot in partea de jos are inserat  un fir de plastic, care se foloseste la corsete . Asa ca sa stea rotund . Rochia e facuta din 2 : una stil tub, dintr-un material elastic , maro cu bulinute mici , crem; cealalta - de deasupra e din dantela si in crem, puse in stil "sort" . Asa ca la uniforma scolara, cum se poarta sortulet peste rochita :)



Gata, mi-au trecut nervii :) 

"the baby's coming, the baby's coming" , nr. 2 adica :))

Daaaa, cu asta a fost ocupat creierasul meu , se adapta cu ideea de "chirias in garsoniera" , adica bebe 2 in burtica :)) Si cu asta vine o schimbare de blog, adica ce postez eu pe aici. Eu  sa scriu despre tot ce mi se pare interesant - sarcina, copii.... astea si desigur, haine pentru BURTICA !!!  O sa fac cate o hainuta pe saptamana de sarcina . Stiu ca nu am auzit pe nici o viitoare mamica , posesoare de bebe in burtica , sa fie multumita de ceea ce gaseste prin magazine , haine pentru gravide. Asa cum eu oricum imi fac singura hainele, am zis ca o sa postez si modelele purtate , facute de mine pentru perioada de sarcina. Sa fie comode, interesante, colorate si de ce nu ... sexy... Da, asa e cel mai bine.
Iar baietelul meu de 2 ani si 9 luni , intreaba aproape in fiecare zi daca e burtica destul de mare ca sa iasa bebe. Ca i-am zis eu ca asa se intampla, mai intai e burtica mica, cu un bebe mic, apoi creste atat de mare, si ... se naste. E cel mai scump si iubit baietel ( pentru ca e al meu, da:)  si sunt sigura ca o sa fie un frate mai mare foarte bun.
Momentan , "veselie" de trimestrul I , adica greata, somnolenta ( imi iubesc perna :) si nervi uneori, ca fara ei se plictiseste sotul meu :))

Flower print dress

"Eu -bruneta" sau "Ultima prezentare de la scoala"

A, da, am uitat sa scriu despre prezentarea de la scoala ( creierasul meu a fost "ocupata" cu altceva intre timp, fac un post despre asta :)  - o distractie, nu alta. Asa cum tema era Egiptul Antic, am facut si eu ... in stilul meu .... ce am vrut :)) Da . Iar ca decor , accesorii pentru  haine adica,  am adaugat un machiaj 'Cleopatra'  si o peruca neagra ( Cand mi-am pus acasa peruca, baietelul meu de aproape 3 ani mi-a zis , foarte mirat " mami , esti urata, sa te faci frumoasa la loc "  Probabil a vrut sa zica sa fiu blonda din nou  :))).
 Rochitele mele, de care am fost multumita, aveau elemente , asa zise "de Egipt" , dar pana la urma, toata lumea m-a intrebat , daca nu cumva am avut eu o tema separata. Ce e drept, uneia i-am adaugat dantela infasurata in partea de sus si pe pantofi , ca sa para a fi de mumie :) . Alteia i-am desenat niste pisicute , specifice. Una cu un lotus intr-o parte, din margelute. Alta, cu un colier din margelute albastre. Pana la urma , Egipt, dar unul mai colorat, inflorat si vesel. De ajuns ca am incercat sa pozez eu serioasa :)) Doar ca atunci cand ieseam pe usa radeam de nu mai puteam , un fel de "haz de necaz" pentru ca ma dureau ingrozitor picioarele , de la pantofi, pentru ca era cea mai mare caldura afara si mi s-au umflat ..picioarele. La un moment dat vroiam sa merg desculta. Ma gandeam ca au destui prin Egiptul Antic fara papuci, pe vremea aia .

Si asa , am terminat scoala. Care intr-un fel am facut-o degeaba, pentru ca nu am fost invatata nimic, tot ce am progresat in acesti 2 ani, a fost facut exclusiv de mine. Si e ok. Pot si o sa fac mai mult, doar ca mergand la o scoala, aveam ideea ca voi invata ceva de acolo. Nu ma asteptam sa fie cursuri de "desenat pahare 2 ani" ci unul cu adevarat de Design Vestimentar. Dar asta asa ca un "of" , din ciclul "wishful thinking" .

Acum pozele (pacat ca nu am si o poza din culise , cu gura pana la urechi  :))

Cu dantela :

Floricelele lotus in partea de jos a rochiei :

Colier de margele albastre :

Si pisicutele !! :)