Oare sa imi doresc un aparat foto buun de Craciun?? unul care sa nu imi arate culoarea mov, drept albastru ...
Ps: ciorapi cumparati, evident. Nu am inceput sa pictez ciorapi, inca, dar cine stie....
Si aici o poza de buletin :)
Elena
marți, 20 noiembrie 2012
Rochie -15 saptamani de sarcina
Oare sa imi doresc un aparat foto buun de Craciun?? unul care sa nu imi arate culoarea mov, drept albastru ...
Ps: ciorapi cumparati, evident. Nu am inceput sa pictez ciorapi, inca, dar cine stie....
Si aici o poza de buletin :)
Yeeey, Craciun fericit ! .. sau nu prea
Offf, acum ca vin sarbatorile de iarna, cele de 2012, mi le reamintesc pe cele din 2011 . Sotul meu stie de ce am inceput post-ul cu "offf" :) .
Imi place ideea personala despre Mos Craciun. Nu , nu cea conform careia voi primi cadoul dorit daca voi fi cuminte (pe asta nu o cred) . Dar ca il voi primi oricum :) , pentru ca Mosul e foarte de treaba si nu vine numai la cei care sunt ascultatori si cuminti. Asa crede baietelul meu de 3 ani. Si am zis sa nu dezamagesc copilul :) Pentru el nu e un stimul si un motiv important ca " nu va primi nimic, daca nu va fi cuminte" . In primul rand , vorba aia, defineste "cuminte".
Poate copilul intelege altfel decat ceea ce inseamna asta, poate jucariile aruncate in toata casa , reprezinta ceva pozitiv, adica sa lasam jucariile libere , sa nu le ingramadim in cutie :) . Sau , de ce sa ramane mancarea numai in farfurie, poate e bine sa incercam sa cream de fiecare data un model nou de desen , pe covor... din piureul de cartofi . Poate ca peretii nu au vopseaua potrivita pe ei, poate trebuie revopsiti cu un model nou , in special cu ajutorul unor creioane care nu se mai spala "never , ever" . Poate atunci cand vine mami , vesela ca o floare, sa ia copilul de la gradinita, ar parea plictisitor , sa vina baietelul de buna voie, sa se aseze pe scaunel , sa o lase pe mami sa-l schimbe si sa mearga linistit acasa... dar nu, e mai bine si mult mai distractiv, daca chiuie atat incat sa stie toata gradinita ca el pleaca ; sa aiba gija ca scarile sa ramana curate in urma sa, stergandu-le cu pantalonii si tricoul din dotare , cate una , rand pe rand in coborare spre usa gradinitei. S.a.m.d.
Deci, avem pareri diferite despre ce inseamna sa fii cuminte. Iar apoi, cine stie cand o fi si Craciunul asta . Poate e prea tarziu incat sa mai conteze si degeaba a fost cuminte .
Asa poate ca nici de brad impodobit nu ar fi nevoie:
Mami si tati sa incerce sa cumpere cel mai frumos brad din piata, ca sa aiba copilul o bucurie. Iarasi , de ce ar crede mami si tati, ca locul bradului e in casa. Nu e corect. Pomul de Craciun ar trebui sa fie liiiiber pe balcon, ca in padure, sa stea la aer curat. Nu in casa . Cine a mai pomenit asa ceva. Asa ca de atunci de cand se ajunge acasa, se ia bradul , se plimba frumos prin casa ( de unde un copil de 2 ani a avut forta sa traga un brad de 2 m... nu stiu) . Apoi tati il despacheteaza, scoate jucariile din dulap. Copilul incepe sa arunce prin toata casa acele jucarii. Sunt bune pe post de mingi. Apoi mami sa le stranga pe toate , sa le aranjeze pe brad. Dar... mami pune jucarii, iar jucarile dispar. A, copilul a hotarat ca nu stau bine in pom, trebuie aranjate pe jos. Tati se supara, ii zic: "lasa, e doar un copil , care se bucura in felul sau de Craciun, nu merita sa ne stricam sarbatoarea si sa ne intristam". Aha, mi-a trebuit vreo ora ca sa rezist si pana sa tip : " Deeeeeeenis , nu trage de brad, ca o sa ..... ooopse , a cazut.... !!! Stefan , arunca pomul !...." . Si asa tati , ia pomul impodobit pe jumatate si "in slow motion" ca in filme, il scoate la balcon, la aer curat. Cred ca am fost singurii din bloc, din cartier poate, care am sarbatorit Craciunul uitandu-ne pe .. geam, la pomul pe jumatate facut.
Anul asta cred ca nu mai "mobilam " balconul cu un brad...Asa ca eu cred intr-un mos care aduce cadouri fara brad, fara certidinea ca e cineva cuminte un an intreg.
Ok , "mosul " voi fi eu. Adica pot sa imi cumpar un cadou si fara sa fiu cuminte. Pana la urma , conteaza sa primesc ce vreau si nu de la cine :)) Iar Denis, va primi cadou, pt creativitate si caracter :) , tati .. pentru ca e tati si il iubim :)
De Revelion insa , am pornit voiosi spre munte. A durat cam vreo cateva ore -- entuziasmul, pana sa inceapa Denis sa planga amarat, ca el vrea inapoi acasa. Pentru ca probabil s-a gandit ca nu-l auzim, a repetat asta toata noaptea, in camera de hotel... cu lumina aprinsa, asa am petrecut prima noapte de vacanta. Iar urmatoarele gandindu-ne ca fugim acasa imediat ce se lumineaza de zi. A, si mai vroia sa doarma in patul sau de acasa. I-am tot zis" mami, e cam imposibil, patul e acasa, iar noi deeeeeeeparte, in creierul muntilor". Nu am fost destul de convingatoare.
Urmatoarele zile copilul voios si mandru . Era atractia principala, cea mai interesanta prezenta de acolo printre toti ceilalti care erau mai mari ca el. Macar cineva din noi s-a distrat, intr-un final -Denis.
Anul asta, am zis sa nu mai stresam copilul cu drumul, muntele, care munte...... nani acasa. Revelion in pijamale :))
Imi place ideea personala despre Mos Craciun. Nu , nu cea conform careia voi primi cadoul dorit daca voi fi cuminte (pe asta nu o cred) . Dar ca il voi primi oricum :) , pentru ca Mosul e foarte de treaba si nu vine numai la cei care sunt ascultatori si cuminti. Asa crede baietelul meu de 3 ani. Si am zis sa nu dezamagesc copilul :) Pentru el nu e un stimul si un motiv important ca " nu va primi nimic, daca nu va fi cuminte" . In primul rand , vorba aia, defineste "cuminte".
Poate copilul intelege altfel decat ceea ce inseamna asta, poate jucariile aruncate in toata casa , reprezinta ceva pozitiv, adica sa lasam jucariile libere , sa nu le ingramadim in cutie :) . Sau , de ce sa ramane mancarea numai in farfurie, poate e bine sa incercam sa cream de fiecare data un model nou de desen , pe covor... din piureul de cartofi . Poate ca peretii nu au vopseaua potrivita pe ei, poate trebuie revopsiti cu un model nou , in special cu ajutorul unor creioane care nu se mai spala "never , ever" . Poate atunci cand vine mami , vesela ca o floare, sa ia copilul de la gradinita, ar parea plictisitor , sa vina baietelul de buna voie, sa se aseze pe scaunel , sa o lase pe mami sa-l schimbe si sa mearga linistit acasa... dar nu, e mai bine si mult mai distractiv, daca chiuie atat incat sa stie toata gradinita ca el pleaca ; sa aiba gija ca scarile sa ramana curate in urma sa, stergandu-le cu pantalonii si tricoul din dotare , cate una , rand pe rand in coborare spre usa gradinitei. S.a.m.d.
Deci, avem pareri diferite despre ce inseamna sa fii cuminte. Iar apoi, cine stie cand o fi si Craciunul asta . Poate e prea tarziu incat sa mai conteze si degeaba a fost cuminte .
Asa poate ca nici de brad impodobit nu ar fi nevoie:
Mami si tati sa incerce sa cumpere cel mai frumos brad din piata, ca sa aiba copilul o bucurie. Iarasi , de ce ar crede mami si tati, ca locul bradului e in casa. Nu e corect. Pomul de Craciun ar trebui sa fie liiiiber pe balcon, ca in padure, sa stea la aer curat. Nu in casa . Cine a mai pomenit asa ceva. Asa ca de atunci de cand se ajunge acasa, se ia bradul , se plimba frumos prin casa ( de unde un copil de 2 ani a avut forta sa traga un brad de 2 m... nu stiu) . Apoi tati il despacheteaza, scoate jucariile din dulap. Copilul incepe sa arunce prin toata casa acele jucarii. Sunt bune pe post de mingi. Apoi mami sa le stranga pe toate , sa le aranjeze pe brad. Dar... mami pune jucarii, iar jucarile dispar. A, copilul a hotarat ca nu stau bine in pom, trebuie aranjate pe jos. Tati se supara, ii zic: "lasa, e doar un copil , care se bucura in felul sau de Craciun, nu merita sa ne stricam sarbatoarea si sa ne intristam". Aha, mi-a trebuit vreo ora ca sa rezist si pana sa tip : " Deeeeeeenis , nu trage de brad, ca o sa ..... ooopse , a cazut.... !!! Stefan , arunca pomul !...." . Si asa tati , ia pomul impodobit pe jumatate si "in slow motion" ca in filme, il scoate la balcon, la aer curat. Cred ca am fost singurii din bloc, din cartier poate, care am sarbatorit Craciunul uitandu-ne pe .. geam, la pomul pe jumatate facut.
Anul asta cred ca nu mai "mobilam " balconul cu un brad...Asa ca eu cred intr-un mos care aduce cadouri fara brad, fara certidinea ca e cineva cuminte un an intreg.
Ok , "mosul " voi fi eu. Adica pot sa imi cumpar un cadou si fara sa fiu cuminte. Pana la urma , conteaza sa primesc ce vreau si nu de la cine :)) Iar Denis, va primi cadou, pt creativitate si caracter :) , tati .. pentru ca e tati si il iubim :)
De Revelion insa , am pornit voiosi spre munte. A durat cam vreo cateva ore -- entuziasmul, pana sa inceapa Denis sa planga amarat, ca el vrea inapoi acasa. Pentru ca probabil s-a gandit ca nu-l auzim, a repetat asta toata noaptea, in camera de hotel... cu lumina aprinsa, asa am petrecut prima noapte de vacanta. Iar urmatoarele gandindu-ne ca fugim acasa imediat ce se lumineaza de zi. A, si mai vroia sa doarma in patul sau de acasa. I-am tot zis" mami, e cam imposibil, patul e acasa, iar noi deeeeeeeparte, in creierul muntilor". Nu am fost destul de convingatoare.
Urmatoarele zile copilul voios si mandru . Era atractia principala, cea mai interesanta prezenta de acolo printre toti ceilalti care erau mai mari ca el. Macar cineva din noi s-a distrat, intr-un final -Denis.
Anul asta, am zis sa nu mai stresam copilul cu drumul, muntele, care munte...... nani acasa. Revelion in pijamale :))
marți, 6 noiembrie 2012
Rochie ( 14 saptamani de sarcina)
Hmmm... am zis eu ca o sa am fetita :) Stiam . Si da, clar ca abia astept sa ii fac rochite . Dupa ce o sa se nasca bebita noastra , vom impartit blogul :))
Rochia e din material elastic,natural , putin mai gros , dar foarte placut de purtat si cand e cald .
Rochia e din material elastic,natural , putin mai gros , dar foarte placut de purtat si cand e cald .
Pufosenia
Ca urmare a ultimului post, m-am gandit toootusi, sa scriu si despre "pusfosenie" , adica o matza rea dar foarte frumoasa , cea mai frumoasa pe care am vazut-o vreodata, pe care o cheama Emma. A aparut la noi in casa, pentru ca sotul meu, se gandise sa insuram motanul. Fortat. Asa cum eram in 8 luni de sarcina, cu Denis, urma sa nasc in curand si ramanea motanul putin neglijat. Dupa logica ( nu a mea :) ) , trebuia sa ii gasim un sufletel care sa il incante si sa ii tina companie. Ok, inafara ca il urmarea peste tot, il dadea jos de oriunde statea el, ca sa urce ea "pufosenia" , ca ii manca tot din bol si ca il alerga pentru ... a face pui ( pe care intr-un final a reusit sa ii faca, inainte sa plece de la noi din casa) , nu prea l-a impresionat cu nimic pe motan. Stiti, cred ca, poza aia cu exemplul barbatului singur si barbatului casatorit, ilustrat printr-un cocos-mai intai tzantzos si ingamfat , frumos si mandru; apoi dupa casatorie- fara pene si ca vai de el :)))) Asa a fost si cu motanul, inainte de pufosenie era o frumusete alintata, apoi .. dupa "casatorie" i-a cazut parul si avea o fatza de "lasa-ma in pace" :)) .
Pisica am luat-o de la o doamna , care avea un motan si o pisica. Periodic faceau puiuti si ii vindea. Cand am aparut noi, sa alegem puiul, erau doar motanul si puii . Pisica-mama lipsea. Mai apoi ne-am dat seama de ce era ascunsa. Probabil, ca daca o lasa libera, nu o mai luam pe Emma. Era o rautate, s-a transmis genetic.
Pe Emma nu prea am suferit-o de la inceput, pt ca a inceput prin a-mi marca mainile. Urca pe o mana si cobora in derapaj. O distractie de-a ei. Dupa ce s-a nascut Denis, Emma devenise si mai obraznica, era mereu in patut/carut/ pe masa/printre biberoane/ in chiuveta de la bucatarie/ in masina de spalat/ in sacul cu cartofi s.a.m.d. Matza aia alerga motanul prin casa toata ziua. In urma ei ramanea par, de puteam face o perna, lejer. Motanul nu avea par , saracul. Motivul l-am scris mai sus.
Nu ma intelegeam deloc cu ea. Am dat-o bunicilor, in momentul in care l-a zgariat pe Denis in tzarc.
Am luat pisica in brate, hai spre lift. Era doar mirata de ce iesim din casa. In lift a inceput sa se infoaie, deschisese boticul. La iesirea din lift, deja ma scuipa si facea sunete -gen leu la atac. Pana la masina incercase sa ma muste. Am ajus repede langa masina, am deschis o usa si am aruncat-o inauntru. Mi-am sunat sotul - mare iubitor de Emma. I-am zis ca daca nu vine imediat ( ce conta ca omul era la servici) , eu o las in masina si urc innapoi , acasa. A venit in 10 min, intre timp matza era plina de bale , scuipa si sarea dintr-o parte in alta a masinii. A urcat sotul mai intai, sa o tina, apoi am urcat si eu ( cred ca spusesem si o rugaciune intre timp , facandu-mi in gand ,imaginea traseului spre spitalul de urgente, in caz ca.....) Asa am ajuns la bunici, cu bine. De atunci Emma e regina casei lor , rasfatata si iubita la maxim . Acolo e ea stapana.
A mai facut-o lata , atunci cand a venit celalalt nepotel a bunicilor , prima data in vizita. Matza a crezut ca o fi fost vreun inamic "in disguise". L-a urmarit pana in dormitor, unde a fost dus. Incepuse sa maraie la usa. Atunci cand usa s-a deschis, vrand sa sara pe copil, intamplator a intampinat un obstacol - piciorul bunicii. A muscat-o . Mai departe nu zic ... decat ca bunica a ramas cu o maare vanataie+ rana pe picior. I-a trecut intr-un final , acum e bine.
Bad kitty, very bad kitty .
Here she goes : her true self
Pisi in the box
Aici a intrat singura, eu doar am inchis usa :))
Beauty and the wise :
"Get off ! Told you it's my seat " :)
Puii lor :
Pisica am luat-o de la o doamna , care avea un motan si o pisica. Periodic faceau puiuti si ii vindea. Cand am aparut noi, sa alegem puiul, erau doar motanul si puii . Pisica-mama lipsea. Mai apoi ne-am dat seama de ce era ascunsa. Probabil, ca daca o lasa libera, nu o mai luam pe Emma. Era o rautate, s-a transmis genetic.
Pe Emma nu prea am suferit-o de la inceput, pt ca a inceput prin a-mi marca mainile. Urca pe o mana si cobora in derapaj. O distractie de-a ei. Dupa ce s-a nascut Denis, Emma devenise si mai obraznica, era mereu in patut/carut/ pe masa/printre biberoane/ in chiuveta de la bucatarie/ in masina de spalat/ in sacul cu cartofi s.a.m.d. Matza aia alerga motanul prin casa toata ziua. In urma ei ramanea par, de puteam face o perna, lejer. Motanul nu avea par , saracul. Motivul l-am scris mai sus.
Nu ma intelegeam deloc cu ea. Am dat-o bunicilor, in momentul in care l-a zgariat pe Denis in tzarc.
Am luat pisica in brate, hai spre lift. Era doar mirata de ce iesim din casa. In lift a inceput sa se infoaie, deschisese boticul. La iesirea din lift, deja ma scuipa si facea sunete -gen leu la atac. Pana la masina incercase sa ma muste. Am ajus repede langa masina, am deschis o usa si am aruncat-o inauntru. Mi-am sunat sotul - mare iubitor de Emma. I-am zis ca daca nu vine imediat ( ce conta ca omul era la servici) , eu o las in masina si urc innapoi , acasa. A venit in 10 min, intre timp matza era plina de bale , scuipa si sarea dintr-o parte in alta a masinii. A urcat sotul mai intai, sa o tina, apoi am urcat si eu ( cred ca spusesem si o rugaciune intre timp , facandu-mi in gand ,imaginea traseului spre spitalul de urgente, in caz ca.....) Asa am ajuns la bunici, cu bine. De atunci Emma e regina casei lor , rasfatata si iubita la maxim . Acolo e ea stapana.
A mai facut-o lata , atunci cand a venit celalalt nepotel a bunicilor , prima data in vizita. Matza a crezut ca o fi fost vreun inamic "in disguise". L-a urmarit pana in dormitor, unde a fost dus. Incepuse sa maraie la usa. Atunci cand usa s-a deschis, vrand sa sara pe copil, intamplator a intampinat un obstacol - piciorul bunicii. A muscat-o . Mai departe nu zic ... decat ca bunica a ramas cu o maare vanataie+ rana pe picior. I-a trecut intr-un final , acum e bine.
Bad kitty, very bad kitty .
Here she goes : her true self
Pisi in the box
Se vede cat de mult "ma place" , e reciproc :
Aici a intrat singura, eu doar am inchis usa :))
Beauty and the wise :
"Get off ! Told you it's my seat " :)
Puii lor :
Abonați-vă la:
Postări (Atom)