Paturici pentru bebici

Astea sunt paturicile facute de mine  pentru Denis si Isabela , cred ca e foooarte clar care si a cui e :) 

.................................................................................................................................................................

Hanorac bebe

Se vede ca sunt ocupata tare :) Nu am mai scris nimic de ho ho de cand ... Dar nu stiu cum se face ca asta seara, fiind singura cu amandoi copilasi ai mei, Isabela doarme si Denis papa covrigi, eu mi-am adus aminte ca am blog :D Si asa cum sunt , foarte obosita, am zis sa pun poze cu hanoracul pe care i l-am facut Isabelei dintr-un material de plus. Sa ii fie cald iarna aceasta :)
Si da, mi s-a facut si mie pofta de covrigii lui Denis, asa ca pap la ora asta, covrigi si nuci. Nu stiu de ce combinatia asta, dar cred ca asta am gasit la indemana. Si o mamica adevarata stie, mananci ce poti si cand poti....

Taaa -daaa-mmm :

Ps: am  unul la fel. Sper sa reusesc sa imi fac o poza sa postez . Anul asta , da :)

Ps 2 : am si niste paturici frumoase pe care le-am facut copiilor si cateva hainute pentru mine. Candva le voi posta, clar.

Cu motocicleta prin " lume"- lumea mea - part I

Nu, nu am pornit pe nicaieri calare pe motor, inca nu. Poate ca la anul prin primavara-vara, cand va fi mai maricica Isabela.
Cred ca va fi un post luuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuung.....
Tot de mult timp  vroiam sa scriu ceva despre cum si de ce am devenit motociclista. Desi viata mea pentru o perioada nu are nici o legatura cu asta, pentru ca toata viata mea este Isabela  : *
Si cum stiu ca toate se intampla la timpul lor, asa stiu ca voi reincepe sa merg pe motocicleta  la momentul potrivit ( am inteles asta in sfarsit, dintr-a doua oara, ca la prima sarcina plangeam ca aveam pofta de motor , nu de ciocolata, capsuni sau diamante :) ) . Asta pentru ca  si cei mai motociclisti dintre motociclisti ( nu ma refer la mine , dar zic asa si de cei care sunt si mai si ca mine :) ) fac pauze : unii ca nu mai au motor, altii ca au avut accidente, altii ca nu mai au permis , altii ca raman "insarcinati " si fac bebei :))) La toti exista perioade de pauza. Pauzele mele sunt atunci cand " imi fac" bebeii :).

Asa ca... imi venise mai demult  o idee, cum ca daca tot se zice ca motociclismul este ca un virus de care te "molipsesti" si nu mai scapi, ca poate semnul pe care il am pe mana dreapta semnifica ceva.
Atunci cand aveam 7 ani, mergeam cu nana mea de mana  pe strada si dintr- o data am vazut un tip cu o casca in mana care se indrepta catre o motocicleta. Pana aici nimic deosebit . Interesant era ca dupa el alerga o fata , plangand, rugandu-l sa nu o paraseasca. Si atat de hotarata era acea femeie, incat a apucat-o pe nana mea de mana si am cazut toate 3, pentru ca tipa se agatase de motociclist, care pornise.... Asa m-am ales cu un semn pe mana mea ,o cicatrice. Cine stie, pe acolo o fi intrat "virusul" motociclismului :))))  M-a impresionat toata scena vazuta.
Asa ca am crescut si nu mai conteaza decat ca pe la vreo 24 de ani, cineva mi-a zis ca daca voi fi "fata cuminte" ma va invata sa conduc motocicleta. Hmmmm :) nu prea mi-a placut ideea. Pai ce? eu nu pot? Ba da ! Pot tot ce vreau :) Asa ca am zis, voi invata singura. Am luat carnetul din prima.
Nu mai vroiam sa fiu pasagera pe un motor, ci vroiam sa il conduc. Si acum stiu ca e incomparabila senzatia, indiferent care ar barbatul care conduce motorul pe care stai pasagera in spate.

Am primit cadou de la tatal meu o Aprilia 125 RS ( parca asa se numea) . Vroiam sa imi cumpar singura un harb de motocicleta , care nici nu stiu sigur cat ar mai fi mers, dar serios vorbind imi punea viata in pericol, asa ca tata a zis ca imi face un candou, ca sa ma stie in siguranta.
Apropo, desi a incercat tata sa ma convinga de nenumarate ori sa renunt la ideea de a -mi lua motocicleta , nu m-a convins. Si apoi mi-a spus ca ma stie de o fata echilibrata si desteapta, asa ca are incredere in mine ca voi conduce prudent si ca nu voi face prostii. Dar mi-a mai spus ceva , peste vreun an de cand incepusem sa conduc, mi-a zis ca el nu a dormit nici o noapte fara sa se gandeasca daca sunt ok si daca am parcat motorul cu bine, seara de seara .... S-o fi gandit omul, asta probabil ca pana m-am maritat si am trecut in grija sotului :))))
Tata imi spusese ca el s-a si gandit ca dupa ce voi urca prima data pe motor, voi renunta, apoi dupa ce as fi mers primii metri, apoi dupa ce as fi iesit in traficul de Bucuresti,apoi.... dar vad ca pana acum nu m-am oprit de tot ...

Mi-am luat echipamentul de protectie ( fara nu am mers de atunci)  si dupa orele de munca , am inceput sa fiu motociclista. Cam greu la inceput , pentru ca nu intelegeam , de ce mi se ineaca motorul si nu vrea sa porneasca .
Pai dintr-a 2-a in cat era, cum sa porneasca ?....:)))) M-am tot chinuit eu,am impins la ea . Era vara , era f cald, eu cu geaca, cizme, casca , pantaloni moto pe mine . Greu. Sauna :)
Norocul meu, ca pe acolo era si o scoala moto. A venit unul din instructori la mine si a zis :
" Daca imi dati voie as vrea sa va invat cu porniti din loc motocicleta. Nu de alta , dar mi s-a facut mila , ca de jumatate de ora va urmaresc cum va chinuiti sa gasiti viteza a intaia " :))))))
Si asa dupa prima ora , am inceput sa merg prin incinta curtii de la birou, iar dupa a doua prinsesem curaj sa ies prin oras. Ce sa mai... de la a treia ora incolo , nici nu m-am prezentat :)
Mi-am facut o gasca de vreo 4 baieti si o fata. Ieseam seara de seara , sau noapte de noapte mai bine zis. Ne plimbam, socializam, mancam pizza :) 

Dupa o perioada  a vietii mele , cand nu fusesem chiar fericita, in sfarsit simteam ca eram libera. Stiu ca mereu se spune "motocicleta iti da senzatia de libertate" , dar chiar asa e . Mi-am eliberat creierii de prostii, cum s-ar zice la mine in Moldova :) Eram foarte fericita.
Primul drum singura l-am facut de la Carrefour Orhidea, unde era un concert Iris in acea seara si cantau "baby , baby , tu vei fi a mea ... ". Am avut curaj , nu gluma , am facut vreo 400 de m de acolo pana la garaj :) Printre motociclisti se face asa de obicei, la inceput mergi in gasca si apoi , printr-o dulcegarie de comparatie :))  ca si cum o pasare isi lasa puiul sa zboare, asa te duci singur , la primul drum , tremurand, tinandu-te de ghidon. Ca mai apoi , peste vreo 30 min sa te sune toate lumea sa se intereseze daca esti intreg/intreaga .

Urmatoarea saptamana familia mea trebuia sa plece in vacanta. Vroiam sa merg si eu cu mama , tata, fratele meu si niste prieteni. Dar asa cum tata nu a vrut sa ma ia, am ramas in Bucuresti. A zis ca la 24 ani nu mai e cazul sa ii insotesc in vacante :) Si ca el imi interzice sa ies din Bucuresti cu motocicleta . Hmmmm.. Oare Pitesti se considera "inafara Bucurestiului" ? :D  :D  :D
Am plecat intr-o sambata la intalnirea motociclistilor in Pitesti. Primul meu drum lung. Aveam doar vreo suta de km facuti prin Bucuresti. S-au adunat vreo 300 de motociclete la parada. Si oare cine s-a pierdut de toata lumea ?? EEEUUU :)) Asa ca am avut parte de privirile de mila din partea oamenilor locului, ca toti incercau sa ma ghideze spre campingul unde ajunsesera ceilalti 299 de motociclisti :)
Intr-un final , am ajuns si eu . YeeeY !!

Apoi, intr-o seara, ca de obicei dupa munca , am zis sa ies cu prietenii mei cu motocicletele. Am mers pana in p-ta Victoriei, unde ne-am oprit sa asteptam pe cineva. Pana atunci eram singura, fara prieten si tot ma uitam in stanga si in dreapta ca nu mi se parea nimeni interesant , destul de interesant sau foarte interesant :) Eram singura si fericita, nu imi trebuia nimeni de fapt. Pe acolo prin Victoriei, oprisera si niste scuteristi. Unde s-au dus ? La mine... Sa ma intrebe "cat prinde, cat ai mers cel mai mult " , adica intrebarile de rigoare fata de un om cu motor. M-au asaltat , ce sa mai :))
Si cand colo, vad doua motocicleta cu 2 baieti la ghidon si 2 fete in spate. M-am uitat indelung la cea albastra si am avut un sentiment foarte ciudat , placut de ciudat si totodata nou . Asa dintr-o data.
S-  a oprit, si-a dat casca jos . Din acel moment am simtit cum incep alta viata, tot restul a ramas in urma, a inceput viata mea de fapt , din acel moment. Asa in cuvinte , pare a poveste, dar probabil ca asta si e . Ca si cum tot ce a fost pana in acel moment , s-a inchis . Acel baiat , le-a zis scuteristilor sa isi vada de treaba lor si noi de drumul nostru, am plecat spre Baneasa, gradina Zoologica.
Ajunsi acolo, glumeam , vorbeam diverse. Cuiva i se stricase motocicleta. Cineva a intrebat daca e vreo cheie "nush de care" . Am sarit eu, evident, ca am tot setul , sa isi aleaga. Atunci baiatul cu motocicleta albastra, incepuse sa rada si imi zice ceva de genul " pe acelea le avem toti , e nevoie de cu totul altceva" . Atunci i-am zis ca eu m-am oferit sa ajut, chiar daca in loc de "cheie de 10" i-am dat un inbus nu stiu de care :)) Clar ca nu ma pricep. Apoi acea motocicleta s-a reparat si am plecat mai departe. Ne-am oprit la o benzinarie si atunci iarasi "mi-a sarit in ochi" baiatul cu motocicleta albastra. Aveam o senzatie ca si cum totul despre el,  era asa cum trebuia sa fie . Hmmm.. ce blugi frumosi , nu am mai vazut pe nici un baiat asa blugi :)
Am pornit spre casa si unii am luat-o intr-o parte de oras , iar ceilalti in alta parte.
A doua zi , vineri, am primit un telefon , ma invita la intalnirea de la Snagov. Pana la urma nu ne-am intalnit, el spunandu-mi ca are de munca pana tarziu. Nu l-am crezut, am zis ca "altul... ca oarecare .. altul " . Dar , stiti ceva? si pana in ziua de azi munceste mult si il mai aud din cand in cand ca de harnic ce e, are atat de multe de facut ca nu le reuseste intr-o zi :)
Insa, totusi , sambata de dimineata m-a trezit un prieten din gasca mea  , Bogdan ( a plecat, nu mai e Bogdan ....:(((  , a plecat sa se plimbe cu motocicleta acolo sus ... :(      )  si mi-a spus ca sa vin la Arc sa mergem la Snagov. Eu i-am spus ca sunt obosita , ca fusesem acolo  si seara trecuta. La care el, a inceput sa insiste sa ma dau jos din pat , sa urc pe motor si nu exista refuz. Nu mi-am dat seama decat mai tarziu, ca de fapt a fost un fel de Cupidon. El i-a dat nr meu de telefon baiatului cu motocicleta albastra.
Ne-am intalnit la Arc totusi. Dar pentru ca Bogdan ramasese sa mai astepte pe cineva, eu am plecat cu baiatul cu motocicleta albastra si ai sai prieteni.
De acolo baiatul meu cu motocicleta albastra , a devenit sufletul meu si acum avem doua sufletele ale noastre : Denis si Isabela .
De atunci am ramas impreuna. Peste o saptamana de cand ne cunoscusem mi-a dat inelul si ne-am mutat impreuna. De casatorit , ne-am casatorit tocmai peste vreo 9 luni , pentru ca intervenise ceva si a am fost fortata sa plec din tara.
Zic "tocmai" , pentru ca el le povestea tuturor ca s-ar putea sa ne casatorim foarte in curand, la vreo luna sau doua de cand ne cunoscusem.
Asa ca atunci cand e sa fie, cu siguranta va fi sau "what is meant to be will be". Motocicleta a fost mai mult decat o plimbare, e de fapt ce mi-a schimbat viata, spre bine, spre foarte bine, spre cel mai bine :)

Restul, in partea a II-a  :)

Nice or too nice …?

Through the years I’ve come to witness or  be involved in friendships between women. I'd call this , in a very simple way , something like “friend or enemy ” / be “nice or too nice” with the other.

For a start, I’ve had a looot of  " best friends forever" . Like forever and and ever, but it was just untill a short period of time , eventually. They were all different personalities. That’s exactly why I kept seeing only some , very few, all that the years have past.  Not just because we’ve had trouble getting along, but because of situations  that grew us apart , due to our opinions  and decisions . After all , female friendship is such a complex thing to pull together. I don’t even know if it’s for real. It all seems to be only for the times when the two friends aprove of each other’s actions and decisions. Aprove, even though , only in words , but not in believe. We, women , seem to join each other in company , in order to defend our situations, to look for aproval, and any other way of things to evolve, is the wrong way. The BFF is no such any more. Maybe this is not really the best way to be as a friend. Maybe a friend means to very delicately explain your own opionion and judgement, without hurting or disconsidering the view of the other. After all one knows herself what’s best . Yes, sometimes it’s not obvious , but as the things go on , she will find the decision to make. If it is the wrong one… who knows?.. But it should be made on her own. As if not to immitate another and listen to the dot , what the other advises.  This is as if somebody else rather than ourselves knows what is best for us.  We know, and only we do. It is just hidden somewhere , deep in our minds and souls. Just need a bit of confidence and trust in ourselves and it will all come together.

So, sometimes, too nice will hurt . As in trying to hard to help that friend. I’ve heard that women don’t ask for solutions, when talking, they just want to talk and to be listened to, paid attention to. Because they ( we) might know from the start what we want, maybe sometimes it is to hard to go and get it. These said, maybe it’s better to respect the other and speak out only when asked . And if asked, say it delicately.

All this would be worth , if the friend is one that is  dear to us and really deserves this attention and consideration.  But if the reaction is not the one expected and the friend becomes just some randome aquaintance , then she is not worth the friendship. The good thing that it became obvious , the way the other person is for real. At least you khow now. Just be nice to others  and too nice only to yourself and  it will all come together.

After all , this is the way I think, either this or that.   Really… no in between. Because “in between” tends to lean towards “that” . Meaning “no” – “no, I don’t care anymore”.

2 happy , as in "happy with 2 kids " :)

...Aauch... greu mai e . Greu sa cresti copii , complicat sa scriu despre asta. Am inceput post-ul, am sters post-ul. Asta de multe ori .

Multi mi-au spus : "wow, ce frumos e sa ai 2 copii!" . Da, uneori este. Alteori imi vine sa o iau pe aratura .. cu un enduro ceva ( motocicleta )  :))
Fiecare omulet din asta are caracterul sau. Pentru mine sunt 2 extreme : Denis si Isabela. Primul e o agitatie si activitate maxima, e foarte hotarat, destept ,vorbeste non-stop  dar si "very hard to handle" :  obraznicii , mofturi & co. Cand s-a nascut am zis ca va fi cantaret de muzica rock. Cred ca are tot ce ii trebuie :))
Isabela insa e romantica , vesela, linistita, dulcica. Nani si Tzitzi sunt "her best friends" . La diamante nu a ajuns inca :)  ( asa ca in vorba aia : diamonds are a girl's best friends )  .

Eu sunt foarte fatzaita si nu imi place sa stau locului. Mereu trebuie sa fac ceva ce imi place. Acum ador sa fiu cu Isabela. Inca mai incerc sa gasesc timp pentru un desen , o haina, ceva dintre "ale mele " . Important e sa am timp sa mananc . Cred ca e nevoie si de asa ceva , omul mai mananca din cand in cand :) Contar parerilor lui Stefan :D

Dar totusi , multi nu isi dau seama , probabil cei care nu trec prin asa ceva, ca e o munca de felul celui mai greu job din lume sa cresti copii. Si mai exista si vorba proasta " stai acasa" .
Da , in casa , definit ca si spatiu . Dar oare faptul ca trebuie  sa faci zi de zi aceleasi lucruri , in acelasi spatiu , in acelasi fel , oare nu e obositor fizic si emotional?... Singurul raspuns la aceasta intrebare este "DA". Cine zice "nu" , sa incerce :)
Aaaa si toate astea asortate de o oboseala de pici, adica practic mai ai putin si cazi din picioare. Zi de zi, in fiecare zi.

Am doi copii minunati , nu le-as schimba felul nicidecum, pentru mine sunt perfecti asa cum sunt, pentru ca au un anumit tip de caracter si asta nu se poate modifica. Vorbesc de fel de a fi si personalitate, nu de moftureala, obrazniceala, aruncat pe jos , tipat, urlat, lovit , scuipat si alte "veselii" .....Astea as vrea sa dispara :D  
Go figure this out :)

Si mai cred ca sunt o mama buna, adica pentru copiii mei sunt cea mai potrivita, de asta ii am pe ei . Ce imi doresc cel mai mult e sa creasca sanatosi si fericiti. Sa aiba curaj sa faca ceea ce le place , sa isi exploreze talentele. Exista oare pe undeva cursuri pentru copii ( Denis )   "How to become a rock star"? :))) hmmm, la fel de bine ar putea face balet , dar daca va fi el fericit si multumit, atunci e perfect.
Motto-ul meu e :" Happy mommy, happy baby" . So, I need to get me happy all the time :)))

Ps: bine ca nu am publicat  ce am scris aseara si 2  seri in urma ... totusi, ar fi fost un post  "too desperate, too serious and too  tired"  . Doar din cauza oboselii. Dar trece si devine din ce in ce mai usor si mai frumos . Pana la urma daaa  , e m-i-n-u-n-a-t ca am ( avem ) 2 copii , anume pe acesti 2 copii :x :x :x

Ps. 2 : urmeaza sa mergem la mare toti 4, asa ca wait and see ..... :D

Mini me ... sau bebe Isabela :x

Cred ca e cea mai fericita postare a mea . De ce? Pentru ca am primit cadou de ziua mea ... o fetita, fetita mea . Ce e drept, s-a intamplat pe 6 aprilie 2013, au trecut aproape 4 luni de atunci. Dar tin minte tot, ma emotionez de fiecare data . Stati sa imi caut  un servetel :) Va fi un post cu varsare de lacrimi de fericire, cum altfel sa fie de la o mama despre copilul sau ?... ( intrebare retorica)
La inceput ziceam ca ma opresc la Denis si nu mai vreau alti copii, dar probabil ca doar cu vorba, pentru ca in sufletelul meu era altceva. Cred cu tarie ca fiecare femeie are "numarul sau de copii" . Al meu e 2.

Pe cand Denis avea vreun an , mergand asa cu masina prin oras , contempland la un semafor, mi-a venit un gand... ca abia astept fetita mea sa vina pe lume , la momentul potrivit si i-am spus in gand ca o iubesc . Nu aveam de unde sa stiu atunci, dar asa am simtit.
Apoi, peste vreo 2 ani si ceva , ma tot gandeam , vreau nu vreau, vreau nu vreau... inca un copil. Am zis "DA" . Si asa cum imi e firea "it's now or never" , vreau totul acum , imediat si nu altadata.
Intre timp am zis sa il anunt si pe Stefan, asa ca printre altele, nu ca a avut el vreun cuvant de zis ci doar ceva de facut :))))
Timp de cinci luni am prins experienta in ceea ce tine de testele de sarcina. M-a intrebat intr-o zi sotul meu iubit, cam cat costa unul , ca tot ma vedea cu ele prin geanta .. i-am zis ca vreo 2 lei.. Aha :D  A zis ok, "si cate ai cumparat pana acum ?" . Na, ca au si femeile secretele lor. Raspunsul nu mi l-am dat nici mie , ca probabil , m-as fi speriat ce avere am lasat pe la farmacii. Asa ca daca va intereseaza pareri despre testele de sarcina  am facut un fel de "masterat " in domeniu . Am avut timp 5 luni de zile sa ma perfectionez . Ma uitam la bani si ma gandeam : " Un croissant/ciocolata sau un test ?... TEST "

Sa spun ca atunci cand eram insarcinata cu Denis , am mers vreo 2 luni cu motocicleta ?... Si m-am oprit , pentru ca "m-a oprit" . Mi- a luat-o Stefan. Exact asa cum i se ia unui copil jucaria preferata. Si am ascultat aproape numai muzica rock.. Sa mai spun ca in acea sarcina eu nu am avut pofte culinare, pofta de a -mi cumpara diamante, genti, si altele inutile? Noooooo, eu pofteam la motocicleta. Nimic nu ma sensibiliza mai mult ca o motocicleta trecand pe langa mine. Orice melodie de dragoste pe care o auzeam, i-o dedicam motocicletei mele. Chiar la un moment dat , cand ma duceam la garaj sa o pornesc , am lipit burtica de ea si i-am spus lui bebe Denis "mami  , asta e motocicleta" ... Crazy mommy :))
Acum insa, la sarcina cu Isabela, am fost foarte precauta . Am zis ca voi face o pauza de motocicleta, un an si ceva, poate chiar 2 . Iau lucrurile pe rand , in ordine prioritara. Da, am lista mea de prioritati acum :) I'm all grown up now :D

Asa ca lunile treceau , si nici urma de bebe , doar simptome inchipuite . Na, femeile care incearca sa faca un bebe stiu despre ce e vorba. ( Aaa , si inca ceva . Cred ca atunci cand am cumparat catelusa aia, Lili, de fapt eu vroiam o fetita adevarata, abia acum am inteles... )
Iar in luna iulie, anul trecut, am facut de toate, si la mare am fost, si cu Denis in spital am stat, si foarte racita am fost.... Iar dupa testul meu zilnic de sarcina ( indiferent de ziua din  luna) si nu spun "testele" ca ma sperii si eu ... asa, intr-o seara ma uit , apare o liniuta. Nimic  interesant . Apoi pentru vreo 10 secunde a aparut si a doua. Nimic interesant , iar. Asta pentru ca am zis ca nu e asa.
A doua zi dimineata, dupa ce l-am dus pe Denis la gradi, am facut drum la alta farmacie , mai departe putin de casa ( la cele din apropiere ma recunosteau deja farmacistele) . Am luat 2 , diferite evident.
Vin acasa. Il fac pe primul . Apoi ma uit la test, vorbind la telefon. Apare prima liniuta si imediat a doua. Wow!!! sau nu.. ei, nu e adevarat. O fi defect. Mai fac altul. Tot II ...Apoi ce sa fac altceva, decat ce am citit pe net ca se face : fuga la clinica pentru analizade confirmare . Apoi peste 2 zile alt drum la clinica pt a vedea evolutia. Daaaaaaaaaaaaaaa, era bebe Isabela "in the making" :x :x :x

Lui Stefan i-am zis peste vreo saptamana, pentru ca nu-mi venea sa cred nici mie. Am plecat in concediu o saptamana, iar inainte de asta, intr- o zi Denis ma intreaba :" mami, ai bebe in burtica?" ... asa din senin. Asa ca Denis a fost primul care a aflat.

De pe la 6 saptamani mi s-a facut rau. Dar bebe crestea bine si frumos. La toate ecografiile , pana la cea de la 16 saptamani cand mi s-a spus ca e fetita, am stiut ca e o ..fetita. Avea niste miscari foarte delicate si o mutrita romantica. Imi imaginam cum vom merge peste tot impreuna, cum vom cumpara materiale, cum vom desena, cum vom crea hainute :)

Au trecut saptamanile cu bine. Am ajuns la termen, la 37 si i-am spus lui Stefan ca se poate intampla oricand de acum . D-na doctor ma intreba pe ce data sa programam cezariana. I-am spus ca vreau pe 11 aprilie, nu de ziua mea. Si ca numai daca va vrea bebe, va veni pe 6 aprilie, de ziua mea.

Na, ca acum e ziua noastra de nastere :D , pentru ca intr-o vineri seara , pe 5, stateam eu si ma gandeam la ce restaurant sa mergem a doua zi cu nasii nostri. Stefan venise foaaarte obosit de la munca ,Denis era la bunici. Eu suparata ca nu stiam unde sa mergem. Se face ora 23:30 . Stefan zice sa mergem la somn, ca el nu mai poate de oboseala. Asa cu eram si eu la fel, am zis :"bine, hai".
Numai ma intind in pat si simt o durere ciudata, zic "o fi de la supa de mazare,ciocolata, salata de vinete si inghetata pe care le mancasem inainte". Aha. Ma ridic si ...se rupe apa!!!! O sa tin minte toata viata :) . Sar si ii spun lui Stefan :" nani, gata nani, trebuie sa mergem urget la spital ca mi s-a rupt apa....!!!!". El, zapacit de somn zice ( cu gandul ca s-a spart vreo teava prin casa ) : "opreste  apa si hai la somn." Cand am tipat "VINE BEBEEE!!"   s-a trezit. Am ajuns la maternitate, a fost totul ca in filmele de comedie.
La 01: 15 am auzit cel mai frumos sunet , pe bebita mea ! ( caut servetelul ...) Mi-au  aratat-o si i-am spus : " bine ai venit mami, te iubesc , esti cea mai frumoasa !.." Si bebe imediat s-a linistit si a tacut...

Asa ca atunci , de 6 aprilie cand m-a sunat toata lumea sa imi ureze "la multi ani ", le-am zis sa ne ureze la dublu. Am primit cel mai frumos cadou de ziua mea, mai frumos nu exista. Imi zambeste toata ziua si eu ...ma topesc.
I love her more than words , more than anything and in the way I have never known it is possible.

Ps: Pentru Denis zic "love him " , iar pt bebe " love her" :) de asta sunt irepetabile si unice sentimentele si emotiile mele pentru copiii mei.  Da , Stefan, ai nostri, copiii  nostri :D :x :x :x

 

De cand bebita mea era inca "inauntru" :)

Mi-a mai ramas sa postez pozele acestea, de la 32 de saptamani, inca de cand eram cu "baby on board" . Cred ca au trecut vreo 4 -5 luni de cand le-am facut. Si asa , am zis sa mai apar ultima data burtoasa pe blog :

 Un top din voal de matase naturala , culoarea :negru cu bulinute mici albe .

 

 

Urmatorul post va fi cu "baby out" :))

 

28 de saptamani

Din dantela, bumbac elastic ,panglica neagra si cusuti cu ata roz :)
Se leaga in parti, asa , ca sa incapa burtica in crestere.

Din spate:

Din fata:

27 de saptamani

Am modificat 2 perechi de blugi : in fata am taiat in forma de dreptunghi, apoi in locul liber , am cusut alt dreptunghi de material negru , elastic, cu bumbac.

Apoi ,din niste elastic mai lat ,am facut bretelele. La un capat am pus un fel de capse (?) aurii :

iar in partea cealalta am facut butoniere

pentru nasturii cusuti pe blugi :

 

 

 

Asa schimb bretelele de la o pereche de blugi la cealalta :)

26 de saptamani

Salopeta neagra ,din tricot gros si un tricou gri  din jerse :

25 de saptamani

Rochie galbena, din material elastic, asimetrica, avand aplicatie alt material de blana artificiala pe maneca stanga :

24 de saptamani

Rochie neagra + tricou in dungi albe/rosii:

Martisoare "me-made"

O primavara cat mai frumoasa sa aveti !

M-am gandit sa fac eu martisoarele pe care sa le ofere Denis astazi , educatoarelor, fetitelor de la gradinita, bunicelor, eventual si mie :)
Denis a intampinat primavara  de pe la ora 06:30 ( ceasul  are alarma setata la 07:30, dar cu asa baietel harnic nu apuc niciodata sa aud alarma, o anulez mereu :))  ) , cand mi-a aratat , dand la o parte draperia, ca : "Mami, uite e soarele afara, deci e dimineata, asa ca nu mai trebuie sa dormim !" . Mi se pare logic :)

Martisoarele le-am crosetat, apoi le-am pus pe fluturasi decupati din carton colorat.