Pufosenia

Ca urmare a ultimului post, m-am gandit toootusi, sa scriu si despre "pusfosenie" , adica o matza rea dar foarte frumoasa , cea mai frumoasa pe care am vazut-o vreodata, pe care o cheama Emma. A aparut la noi in casa, pentru ca sotul meu, se gandise sa insuram motanul. Fortat. Asa cum eram in 8 luni de sarcina, cu Denis, urma sa nasc in curand si ramanea motanul putin neglijat. Dupa logica ( nu a mea :) )  , trebuia sa ii gasim un sufletel care sa il incante si sa ii tina companie. Ok, inafara ca il urmarea peste tot, il dadea jos de oriunde statea el, ca sa urce ea "pufosenia" , ca ii manca tot din bol si ca il alerga pentru ... a face pui ( pe care intr-un final a reusit sa ii faca, inainte sa plece de la noi din casa) , nu prea l-a impresionat cu nimic pe motan. Stiti, cred ca, poza aia cu exemplul barbatului singur si barbatului casatorit, ilustrat printr-un cocos-mai intai tzantzos si ingamfat , frumos si mandru; apoi dupa casatorie- fara pene si ca vai de el :)))) Asa a fost si cu motanul, inainte de pufosenie era o frumusete alintata, apoi .. dupa "casatorie" i-a cazut parul si avea o fatza de "lasa-ma in pace" :)) .
Pisica am luat-o de la o doamna , care avea un motan si o pisica. Periodic faceau puiuti si ii vindea. Cand am aparut noi, sa alegem puiul, erau doar motanul si puii . Pisica-mama lipsea. Mai apoi ne-am dat seama de ce era ascunsa. Probabil, ca daca o lasa libera, nu o mai luam pe Emma. Era o rautate, s-a transmis genetic.
Pe Emma nu prea am suferit-o de la inceput, pt ca a inceput prin a-mi marca mainile. Urca pe o mana si cobora in derapaj. O distractie de-a ei.  Dupa ce s-a nascut Denis, Emma devenise si mai obraznica, era mereu in patut/carut/ pe masa/printre biberoane/ in chiuveta de la bucatarie/ in masina de spalat/ in sacul cu cartofi s.a.m.d.  Matza aia alerga motanul prin casa toata ziua. In urma ei ramanea par, de puteam face o perna, lejer. Motanul nu avea par , saracul. Motivul l-am scris mai sus.
Nu ma intelegeam deloc cu ea. Am dat-o bunicilor, in momentul in care l-a zgariat pe Denis in tzarc.
Am luat pisica in brate, hai spre lift. Era doar mirata de ce iesim din casa. In lift a inceput sa se infoaie, deschisese boticul. La iesirea din lift, deja ma scuipa si facea sunete -gen leu la atac. Pana la masina incercase sa ma muste. Am ajus repede langa masina, am deschis o usa si am aruncat-o inauntru. Mi-am sunat sotul -  mare iubitor de Emma. I-am zis ca daca nu vine imediat ( ce conta ca omul era la servici) , eu o las in masina si urc innapoi , acasa. A venit in 10 min, intre timp  matza era plina de bale , scuipa si sarea dintr-o parte in alta a masinii. A urcat sotul mai intai, sa o tina, apoi am urcat si eu ( cred ca spusesem si o rugaciune intre timp , facandu-mi in gand ,imaginea traseului spre spitalul de urgente, in caz ca.....) Asa am ajuns la bunici, cu bine. De atunci Emma e regina casei lor , rasfatata si iubita la maxim  . Acolo e ea stapana.
A mai facut-o lata , atunci cand a venit celalalt nepotel a bunicilor , prima data in vizita. Matza a crezut ca o fi fost vreun inamic "in disguise". L-a urmarit pana in dormitor, unde a fost dus. Incepuse sa maraie la usa. Atunci cand usa s-a deschis, vrand sa sara pe copil, intamplator a intampinat un obstacol - piciorul bunicii. A muscat-o . Mai departe nu zic ... decat ca bunica a ramas cu o maare vanataie+ rana pe picior. I-a trecut intr-un final , acum e bine.

Bad kitty, very bad kitty .

Here she goes : her true self





Pisi in the box

Se vede cat de mult "ma place" , e reciproc :

Aici a intrat singura, eu doar am inchis usa :))

 Beauty and the wise :

"Get off ! Told you it's my seat  " :)

Puii lor  :