Offf, acum ca vin sarbatorile de iarna, cele de 2012, mi le reamintesc pe cele din 2011 . Sotul meu stie de ce am inceput post-ul cu "offf" :) .
Imi place ideea personala despre Mos Craciun. Nu , nu cea conform careia voi primi cadoul dorit daca voi fi cuminte (pe asta nu o cred) . Dar ca il voi primi oricum :) , pentru ca Mosul e foarte de treaba si nu vine numai la cei care sunt ascultatori si cuminti. Asa crede baietelul meu de 3 ani. Si am zis sa nu dezamagesc copilul :) Pentru el nu e un stimul si un motiv important ca " nu va primi nimic, daca nu va fi cuminte" . In primul rand , vorba aia, defineste "cuminte".
Poate copilul intelege altfel decat ceea ce inseamna asta, poate jucariile aruncate in toata casa , reprezinta ceva pozitiv, adica sa lasam jucariile libere , sa nu le ingramadim in cutie :) . Sau , de ce sa ramane mancarea numai in farfurie, poate e bine sa incercam sa cream de fiecare data un model nou de desen , pe covor... din piureul de cartofi . Poate ca peretii nu au vopseaua potrivita pe ei, poate trebuie revopsiti cu un model nou , in special cu ajutorul unor creioane care nu se mai spala "never , ever" . Poate atunci cand vine mami , vesela ca o floare, sa ia copilul de la gradinita, ar parea plictisitor , sa vina baietelul de buna voie, sa se aseze pe scaunel , sa o lase pe mami sa-l schimbe si sa mearga linistit acasa... dar nu, e mai bine si mult mai distractiv, daca chiuie atat incat sa stie toata gradinita ca el pleaca ; sa aiba gija ca scarile sa ramana curate in urma sa, stergandu-le cu pantalonii si tricoul din dotare , cate una , rand pe rand in coborare spre usa gradinitei. S.a.m.d.
Deci, avem pareri diferite despre ce inseamna sa fii cuminte. Iar apoi, cine stie cand o fi si Craciunul asta . Poate e prea tarziu incat sa mai conteze si degeaba a fost cuminte .
Asa poate ca nici de brad impodobit nu ar fi nevoie:
Mami si tati sa incerce sa cumpere cel mai frumos brad din piata, ca sa aiba copilul o bucurie. Iarasi , de ce ar crede mami si tati, ca locul bradului e in casa. Nu e corect. Pomul de Craciun ar trebui sa fie liiiiber pe balcon, ca in padure, sa stea la aer curat. Nu in casa . Cine a mai pomenit asa ceva. Asa ca de atunci de cand se ajunge acasa, se ia bradul , se plimba frumos prin casa ( de unde un copil de 2 ani a avut forta sa traga un brad de 2 m... nu stiu) . Apoi tati il despacheteaza, scoate jucariile din dulap. Copilul incepe sa arunce prin toata casa acele jucarii. Sunt bune pe post de mingi. Apoi mami sa le stranga pe toate , sa le aranjeze pe brad. Dar... mami pune jucarii, iar jucarile dispar. A, copilul a hotarat ca nu stau bine in pom, trebuie aranjate pe jos. Tati se supara, ii zic: "lasa, e doar un copil , care se bucura in felul sau de Craciun, nu merita sa ne stricam sarbatoarea si sa ne intristam". Aha, mi-a trebuit vreo ora ca sa rezist si pana sa tip : " Deeeeeeenis , nu trage de brad, ca o sa ..... ooopse , a cazut.... !!! Stefan , arunca pomul !...." . Si asa tati , ia pomul impodobit pe jumatate si "in slow motion" ca in filme, il scoate la balcon, la aer curat. Cred ca am fost singurii din bloc, din cartier poate, care am sarbatorit Craciunul uitandu-ne pe .. geam, la pomul pe jumatate facut.
Anul asta cred ca nu mai "mobilam " balconul cu un brad...Asa ca eu cred intr-un mos care aduce cadouri fara brad, fara certidinea ca e cineva cuminte un an intreg.
Ok , "mosul " voi fi eu. Adica pot sa imi cumpar un cadou si fara sa fiu cuminte. Pana la urma , conteaza sa primesc ce vreau si nu de la cine :)) Iar Denis, va primi cadou, pt creativitate si caracter :) , tati .. pentru ca e tati si il iubim :)
De Revelion insa , am pornit voiosi spre munte. A durat cam vreo cateva ore -- entuziasmul, pana sa inceapa Denis sa planga amarat, ca el vrea inapoi acasa. Pentru ca probabil s-a gandit ca nu-l auzim, a repetat asta toata noaptea, in camera de hotel... cu lumina aprinsa, asa am petrecut prima noapte de vacanta. Iar urmatoarele gandindu-ne ca fugim acasa imediat ce se lumineaza de zi. A, si mai vroia sa doarma in patul sau de acasa. I-am tot zis" mami, e cam imposibil, patul e acasa, iar noi deeeeeeeparte, in creierul muntilor". Nu am fost destul de convingatoare.
Urmatoarele zile copilul voios si mandru . Era atractia principala, cea mai interesanta prezenta de acolo printre toti ceilalti care erau mai mari ca el. Macar cineva din noi s-a distrat, intr-un final -Denis.
Anul asta, am zis sa nu mai stresam copilul cu drumul, muntele, care munte...... nani acasa. Revelion in pijamale :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu