Nu, nu am pornit pe nicaieri calare pe motor, inca nu. Poate ca la anul prin primavara-vara, cand va fi mai maricica Isabela.
Cred ca va fi un post luuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuung.....
Tot de mult timp vroiam sa scriu ceva despre cum si de ce am devenit motociclista. Desi viata mea pentru o perioada nu are nici o legatura cu asta, pentru ca toata viata mea este Isabela : *
Si cum stiu ca toate se intampla la timpul lor, asa stiu ca voi reincepe sa merg pe motocicleta la momentul potrivit ( am inteles asta in sfarsit, dintr-a doua oara, ca la prima sarcina plangeam ca aveam pofta de motor , nu de ciocolata, capsuni sau diamante :) ) . Asta pentru ca si cei mai motociclisti dintre motociclisti ( nu ma refer la mine , dar zic asa si de cei care sunt si mai si ca mine :) ) fac pauze : unii ca nu mai au motor, altii ca au avut accidente, altii ca nu mai au permis , altii ca raman "insarcinati " si fac bebei :))) La toti exista perioade de pauza. Pauzele mele sunt atunci cand " imi fac" bebeii :).
Asa ca... imi venise mai demult o idee, cum ca daca tot se zice ca motociclismul este ca un virus de care te "molipsesti" si nu mai scapi, ca poate semnul pe care il am pe mana dreapta semnifica ceva.
Atunci cand aveam 7 ani, mergeam cu nana mea de mana pe strada si dintr- o data am vazut un tip cu o casca in mana care se indrepta catre o motocicleta. Pana aici nimic deosebit . Interesant era ca dupa el alerga o fata , plangand, rugandu-l sa nu o paraseasca. Si atat de hotarata era acea femeie, incat a apucat-o pe nana mea de mana si am cazut toate 3, pentru ca tipa se agatase de motociclist, care pornise.... Asa m-am ales cu un semn pe mana mea ,o cicatrice. Cine stie, pe acolo o fi intrat "virusul" motociclismului :)))) M-a impresionat toata scena vazuta.
Asa ca am crescut si nu mai conteaza decat ca pe la vreo 24 de ani, cineva mi-a zis ca daca voi fi "fata cuminte" ma va invata sa conduc motocicleta. Hmmmm :) nu prea mi-a placut ideea. Pai ce? eu nu pot? Ba da ! Pot tot ce vreau :) Asa ca am zis, voi invata singura. Am luat carnetul din prima.
Nu mai vroiam sa fiu pasagera pe un motor, ci vroiam sa il conduc. Si acum stiu ca e incomparabila senzatia, indiferent care ar barbatul care conduce motorul pe care stai pasagera in spate.
Am primit cadou de la tatal meu o Aprilia 125 RS ( parca asa se numea) . Vroiam sa imi cumpar singura un harb de motocicleta , care nici nu stiu sigur cat ar mai fi mers, dar serios vorbind imi punea viata in pericol, asa ca tata a zis ca imi face un candou, ca sa ma stie in siguranta.
Apropo, desi a incercat tata sa ma convinga de nenumarate ori sa renunt la ideea de a -mi lua motocicleta , nu m-a convins. Si apoi mi-a spus ca ma stie de o fata echilibrata si desteapta, asa ca are incredere in mine ca voi conduce prudent si ca nu voi face prostii. Dar mi-a mai spus ceva , peste vreun an de cand incepusem sa conduc, mi-a zis ca el nu a dormit nici o noapte fara sa se gandeasca daca sunt ok si daca am parcat motorul cu bine, seara de seara .... S-o fi gandit omul, asta probabil ca pana m-am maritat si am trecut in grija sotului :))))
Tata imi spusese ca el s-a si gandit ca dupa ce voi urca prima data pe motor, voi renunta, apoi dupa ce as fi mers primii metri, apoi dupa ce as fi iesit in traficul de Bucuresti,apoi.... dar vad ca pana acum nu m-am oprit de tot ...
Mi-am luat echipamentul de protectie ( fara nu am mers de atunci) si dupa orele de munca , am inceput sa fiu motociclista. Cam greu la inceput , pentru ca nu intelegeam , de ce mi se ineaca motorul si nu vrea sa porneasca .
Pai dintr-a 2-a in cat era, cum sa porneasca ?....:)))) M-am tot chinuit eu,am impins la ea . Era vara , era f cald, eu cu geaca, cizme, casca , pantaloni moto pe mine . Greu. Sauna :)
Norocul meu, ca pe acolo era si o scoala moto. A venit unul din instructori la mine si a zis :
" Daca imi dati voie as vrea sa va invat cu porniti din loc motocicleta. Nu de alta , dar mi s-a facut mila , ca de jumatate de ora va urmaresc cum va chinuiti sa gasiti viteza a intaia " :))))))
Si asa dupa prima ora , am inceput sa merg prin incinta curtii de la birou, iar dupa a doua prinsesem curaj sa ies prin oras. Ce sa mai... de la a treia ora incolo , nici nu m-am prezentat :)
Mi-am facut o gasca de vreo 4 baieti si o fata. Ieseam seara de seara , sau noapte de noapte mai bine zis. Ne plimbam, socializam, mancam pizza :)
Dupa o perioada a vietii mele , cand nu fusesem chiar fericita, in sfarsit simteam ca eram libera. Stiu ca mereu se spune "motocicleta iti da senzatia de libertate" , dar chiar asa e . Mi-am eliberat creierii de prostii, cum s-ar zice la mine in Moldova :) Eram foarte fericita.
Primul drum singura l-am facut de la Carrefour Orhidea, unde era un concert Iris in acea seara si cantau "baby , baby , tu vei fi a mea ... ". Am avut curaj , nu gluma , am facut vreo 400 de m de acolo pana la garaj :) Printre motociclisti se face asa de obicei, la inceput mergi in gasca si apoi , printr-o dulcegarie de comparatie :)) ca si cum o pasare isi lasa puiul sa zboare, asa te duci singur , la primul drum , tremurand, tinandu-te de ghidon. Ca mai apoi , peste vreo 30 min sa te sune toate lumea sa se intereseze daca esti intreg/intreaga .
Urmatoarea saptamana familia mea trebuia sa plece in vacanta. Vroiam sa merg si eu cu mama , tata, fratele meu si niste prieteni. Dar asa cum tata nu a vrut sa ma ia, am ramas in Bucuresti. A zis ca la 24 ani nu mai e cazul sa ii insotesc in vacante :) Si ca el imi interzice sa ies din Bucuresti cu motocicleta . Hmmmm.. Oare Pitesti se considera "inafara Bucurestiului" ? :D :D :D
Am plecat intr-o sambata la intalnirea motociclistilor in Pitesti. Primul meu drum lung. Aveam doar vreo suta de km facuti prin Bucuresti. S-au adunat vreo 300 de motociclete la parada. Si oare cine s-a pierdut de toata lumea ?? EEEUUU :)) Asa ca am avut parte de privirile de mila din partea oamenilor locului, ca toti incercau sa ma ghideze spre campingul unde ajunsesera ceilalti 299 de motociclisti :)
Intr-un final , am ajuns si eu . YeeeY !!
Apoi, intr-o seara, ca de obicei dupa munca , am zis sa ies cu prietenii mei cu motocicletele. Am mers pana in p-ta Victoriei, unde ne-am oprit sa asteptam pe cineva. Pana atunci eram singura, fara prieten si tot ma uitam in stanga si in dreapta ca nu mi se parea nimeni interesant , destul de interesant sau foarte interesant :) Eram singura si fericita, nu imi trebuia nimeni de fapt. Pe acolo prin Victoriei, oprisera si niste scuteristi. Unde s-au dus ? La mine... Sa ma intrebe "cat prinde, cat ai mers cel mai mult " , adica intrebarile de rigoare fata de un om cu motor. M-au asaltat , ce sa mai :))
Si cand colo, vad doua motocicleta cu 2 baieti la ghidon si 2 fete in spate. M-am uitat indelung la cea albastra si am avut un sentiment foarte ciudat , placut de ciudat si totodata nou . Asa dintr-o data.
S- a oprit, si-a dat casca jos . Din acel moment am simtit cum incep alta viata, tot restul a ramas in urma, a inceput viata mea de fapt , din acel moment. Asa in cuvinte , pare a poveste, dar probabil ca asta si e . Ca si cum tot ce a fost pana in acel moment , s-a inchis . Acel baiat , le-a zis scuteristilor sa isi vada de treaba lor si noi de drumul nostru, am plecat spre Baneasa, gradina Zoologica.
Ajunsi acolo, glumeam , vorbeam diverse. Cuiva i se stricase motocicleta. Cineva a intrebat daca e vreo cheie "nush de care" . Am sarit eu, evident, ca am tot setul , sa isi aleaga. Atunci baiatul cu motocicleta albastra, incepuse sa rada si imi zice ceva de genul " pe acelea le avem toti , e nevoie de cu totul altceva" . Atunci i-am zis ca eu m-am oferit sa ajut, chiar daca in loc de "cheie de 10" i-am dat un inbus nu stiu de care :)) Clar ca nu ma pricep. Apoi acea motocicleta s-a reparat si am plecat mai departe. Ne-am oprit la o benzinarie si atunci iarasi "mi-a sarit in ochi" baiatul cu motocicleta albastra. Aveam o senzatie ca si cum totul despre el, era asa cum trebuia sa fie . Hmmm.. ce blugi frumosi , nu am mai vazut pe nici un baiat asa blugi :)
Am pornit spre casa si unii am luat-o intr-o parte de oras , iar ceilalti in alta parte.
A doua zi , vineri, am primit un telefon , ma invita la intalnirea de la Snagov. Pana la urma nu ne-am intalnit, el spunandu-mi ca are de munca pana tarziu. Nu l-am crezut, am zis ca "altul... ca oarecare .. altul " . Dar , stiti ceva? si pana in ziua de azi munceste mult si il mai aud din cand in cand ca de harnic ce e, are atat de multe de facut ca nu le reuseste intr-o zi :)
Insa, totusi , sambata de dimineata m-a trezit un prieten din gasca mea , Bogdan ( a plecat, nu mai e Bogdan ....:((( , a plecat sa se plimbe cu motocicleta acolo sus ... :( ) si mi-a spus ca sa vin la Arc sa mergem la Snagov. Eu i-am spus ca sunt obosita , ca fusesem acolo si seara trecuta. La care el, a inceput sa insiste sa ma dau jos din pat , sa urc pe motor si nu exista refuz. Nu mi-am dat seama decat mai tarziu, ca de fapt a fost un fel de Cupidon. El i-a dat nr meu de telefon baiatului cu motocicleta albastra.
Ne-am intalnit la Arc totusi. Dar pentru ca Bogdan ramasese sa mai astepte pe cineva, eu am plecat cu baiatul cu motocicleta albastra si ai sai prieteni.
De acolo baiatul meu cu motocicleta albastra , a devenit sufletul meu si acum avem doua sufletele ale noastre : Denis si Isabela .
De atunci am ramas impreuna. Peste o saptamana de cand ne cunoscusem mi-a dat inelul si ne-am mutat impreuna. De casatorit , ne-am casatorit tocmai peste vreo 9 luni , pentru ca intervenise ceva si a am fost fortata sa plec din tara.
Zic "tocmai" , pentru ca el le povestea tuturor ca s-ar putea sa ne casatorim foarte in curand, la vreo luna sau doua de cand ne cunoscusem.
Asa ca atunci cand e sa fie, cu siguranta va fi sau "what is meant to be will be". Motocicleta a fost mai mult decat o plimbare, e de fapt ce mi-a schimbat viata, spre bine, spre foarte bine, spre cel mai bine :)
Restul, in partea a II-a :)
